Personajele nuvelelor din Fericirea obligatorie isi traiesc „destinul literar” in spatiul comunist romanesc, facindu-ne partasi la intimplari ale unei ordini de zi sinistre, aproape incredibile in viziunea cititorului pentru care universul concentrationar e o imagine pur livresca. Toate sub semnul „ordinului” de tip orwellian al unei fericiri perpetue, menita sa coloreze fals si cinic un cotidian cenusiu. Ca mai toate cartile scriitorului, si Fericirea obligatorie se constituie intr-un document literar, rolul fictiunii nefiind aici decit acela de a da contururi palpabile unei realitati pe care autorul a trait-o in cea mai neagra jumatate de veac din istoria Romaniei.