Cuprins
O explicație a diminuării capacității de învățare și a slăbirii abilităților mentale la tot mai mulți dintre tinerii de astăzi.
Având în vedere modificările survenite în ultimii ani în comportamentul copiilor și al tinerilor, și ne referim nu numai la manifestările violente, este important să fie cunoscută influența pe care televiziunea și mesajele mass-mediei, în general, o au asupra dezvoltării abilităților mentale, a mentalităților și a comportamentelor tinerilor noii generații.
Virgiliu Gheorghe, autorul cărții Efectele televiziunii asupra minții umane cu subtitlul și despre creșterea copiilor în lumea de azi, ne aduce în atenție o serie întreagă de studii privind transformările pe care vizionarea TV le produce în dezvoltarea structurală și în funcționarea creierului uman. Iată care ar fi doar câteva dintre reperele pe care această lucrare ni le pune la dispoziție pentru cunoașterea efectelor televiziunii.
I. EFECTE ASUPRA STRUCTURII ȘI FUNCȚIILOR CEREBRALE
Efectul hipnotic
Un element esențial pentru înțelegerea mijloacelor de comunicare video-audio este efectul hipnotic al acestora. Neuropsihologii demonstrează că televiziunea, indiferent de emisiunea vizionată, are ca prim efect introducerea cortexului telespectatorului într-o stare semihipnotică (unde cerebrale alpha). Aceasta explică atracția pe care mass-media audio-video o exercită asupra tuturor, însă mai cu seamă asupra copiilor. Este imposibil de găsit o activitate prin care copiii să fie liniștiți atât de repede și aproape imobilizați pe o perioadă lungă de timp, așa cum se întâmplă atunci când sunt așezați în fața televizorului. De altfel, acesta este și motivul pentru care părinții și în unele cazuri și educatorii folosesc televizorul ca sedativ.
Dependența de televizor
Corelat cu efectul hipnotic, apare și comportamentul de dependență. Psihologii americani R. Kubey și M. Csikszentmihalyi au dovedit că atât televiziunea, cât și jocurile video și internetul au capacitatea de a genera o puternică legătură de dependentă, privarea de aceste mijloace evazioniste producând, celor la care s-a instalat dependența, aceleași simptome ca și în cazul substanțelor și al comportamentelor care dau dependență.
Problemele de atenție și hiperactivitate
În ceea ce privește dezvoltarea structurală a creierului, neuropsihologia descoperă că, în funcție de timpul acordat vizionării și a vârstei de la care debutează aceasta, televiziunea și calculatorul pot aduce grave prejudicii dezvoltării corticale. Vizionarea, se arată în aceste studii, inhibă dezvoltarea cortexului prefrontal, a emisferei cerebrale stângi și a comunicării interemisferice, realizate prin puntea corpului calos.
Afecțiunile produse cortexului prefrontal în urma vizionării excesive au ca rezultat apariția sindromului ADHD (Attention Deficit with or without Hyperactivity Disorder), adică slăbirea, până la nivelul patologic a unor capacități mentale fundamentale: concentrarea atenției, memoria de scurtă durată, imaginația creativă, motivația de a întreprinde o acțiune care cere efort.
De mici, copiii, obișnuindu-se cu astfel de experiențe care îi bruschează și le seduc atenția, când sunt puși în fața realității (diferite activități zilnice) care nu șochează în nici un fel, nu-și mai pot concentra atenția. De exemplu, la școală ei așteaptă ca prezentarea profesorului să surprindă, având forma unui spectacol. Așteptarea nefiindu-le satisfăcută, atenția este dezactivată și încep să se gândească la cu totul altceva. Un simptom al acestei tendințe este faptul că ei nu mai găsesc nimic interesant din tot ceea ce presupune efort, totul îi plictisește.
Deși televiziunea generează o atitudine mentală pasivă, o întârziere în procesarea informației, în gândire, vizionarea TV este un factor principal în inducerea hiperactivității. Agitația extremă, incapacitatea de ?a sta locului", impulsivitatea excesivă sunt stări ce apar în urma vizionării repetate. Neuropsihologii demonstrează că, proporțional cu creșterea timpului dedicat vizionării, crește hiperactivitatea.
Incapacități de învățare
Problemele de învățare - LD (Learning disabilities), sindrom de care suferă în multe dintre statele occidentale peste 50% dintre copii, sunt determinate în bună măsură de vizionarea TV și de jocurile pe calculator. Cu o motivație scăzută privind învățarea de noi cunoștințe, incapabili să se concentreze cu atenție și agitați permanent din cauza unei hiperactivități excesive, copiii tot mai greu pot răspunde cerințelor școlare, în completarea tabloului simptomatologie al deficiențelor de învățare observate la copiii de astăzi, un rol esențial îl joacă dezechilibrele pe care vizionarea le induce în funcționarea emisferei cerebrale stângi, aceea care guvernează gândirea logică și analitică, construirea sintaxei și discursivitatea. Prin urmare, dificultățile în deprinderea limbii, în dezvoltarea capacității de citire și în stăpânirea raționamentului matematic sunt determinate, în principal, de lipsa dezvoltării normale a rețelelor neuronale din emisfera stângă, sisteme a căror activitate este subminată pe parcursul vizionării.
Iată cum arată tabloul simptomatologie întâlnit la elevii care, de-a lungul anilor, au acumulat prea multe ore în fața micului ecran:
Slăbirea capacității de a asculta, incapacitatea de a-și menține atenția, de a înțelege și de a-și aminti un material prezentat oral;
Abilitate scăzută de a reflecta într-o formă coerentă, în vorbire și în scris, a faptelor și a ideilor; 3) tendința de a comunica prin gesturi odată cu cuvintele sau în locul acestora;
Scăderea cunoștințelor de vocabular sub nivelul clasei a patra;
Proliferarea ticurilor verbale, a cuvintelor de umplutură care nu spun nimic;
Inabilitatea de a distinge diferențele dintre sunetele ce alcătuiesc cuvintele și de a le percepe în ordinea rostirii, fapt care se reflectă și în dificultatea de a pronunța cuvinte lungi și a le silabisi;
Înțelegerea nesigură, confuză a lecturii cu un grad crescut de dificultate;
Dificultatea de a înțelege frazele mai lungi, propozițiile intercalate și structurile gramaticale mai complexe;
Dificultatea de a trece de la limbajul colocvial la forma scrisă.
Preșcolarii, în comparație cu cei de acum câteva generații, întâmpină dificultăți mari în a sta liniștiți și a asculta povestiri sau scurte discuții. Problemele pe care le pot sesiza părinții, încă de pe acum, la micii telespectatori, sunt starea de hiperactivitate, de neatenție și chiar de irascibilitate care-i caracterizează. Problemele de înțelegere și de folosire a limbii devin tot mai evidente cu cât copiii avansează de la o clasă la alta, când, în mod firesc, li se solicită un nivel mai ridicat al capacității de gândire și de organizare, o înțelegere a cărților mai dificile și un volum sporit de scriere. La începutul ciclului gimnazial, îngrijorează tot mai mult capacitatea scăzută de concentrare, cunoștințele reduse de vocabular, capacitatea de înțelegere a lecturii și abilitatea de a folosi limba, de a exprima efectiv idei, de a se exprima corect în scris.
În liceu, dificultățile de limbă continuă să se arate în chestiuni subtile precum: planificarea, succesiunea și organizarea ideilor, clasificarea, diferențierea nuanțată a conceptelor, înțelegerea raporturilor dintre cauză și efect, raționamentul matematic și științific, înțelegerea relațiilor dintre idei în timpul citirii, exprimarea directă și cu acuratețe a ideilor, reflecția interioară etc.
Diminuarea comunicării interemisferice, realizate prin puntea corpului calos, are ca urmare principală, după mai mulți ani de vizionare excesivă, o slăbire a capacității de procesare rapidă a informației și, în consecință, a performanțelor intelectuale.
II. EFECTE ASUPRA MENTALITĂȚILOR ȘI A COMPORTAMENTELOR
Referitor la modelarea mentalităților și a comportamentelor, lucrarea Efectele televiziunii asupra minții umane previne asupra pericolului pe care-l reprezintă televiziunea, prin activarea mecanismelor psihologice de imitație, prin impunerea propriilor modele în mentalul individual și în cel colectiv. Studiile vorbesc despre un efect de cultivare, o adevărată condiționare a unor comportamente care, de cele mai multe ori, nu sunt dintre cele mai sănătoase, în mai multe cercetări se arată că predominanța pe micul ecran a mesajului violent și a celui erotic, a comportamentului răzvrătit și a celui de consumator au efecte deosebit de puternice în modelarea orizontului de conștiință și comportament al tinerilor.
Violența naște violență
Toate studiile sociologice dovedesc că violența de pe micul ecran naște violență în lumea reală.
Oamenii ajung să supraestimeze prezența violenței în lumea reală. Sporește sentimentul fricii, al insecurității în fața pericolului văzut ca iminent.
Trăind permanent sentimentul unei agresiuni potențiale, oamenii nu numai că devin mai stresați, mai irascibili, dar se și pregătesc să răspundă cu violență, în legitimă apărare, la un eventual atac. Prin aceasta, comportamentul violent se insinuează în imaginația individului care se îndreptățește să-l folosească pentru a preîntâmpina riscul.
Indivizii, într-o măsură tot mai mare, percep această violență ca pe o componentă legitimă și implicită a instituțiilor sociale. Iar dacă lumea în care trăim este una violentă, violența devine mijloc și necesitate.
Apare o desensibilizare a oamenilor în fața violenței, a durerii și suferinței; violența devine, tot mai mult, un mijloc dezirabil pentru rezolvarea problemelor și impunerea intereselor, pentru dobândirea plăcerii sau a confortului dorit.
Tinerii devin tot mai impulsivi, mai puțin capabili să-și controleze impulsurile violente. De la joacă până la obsesie, comportamentul violent devine o constantă a comportamentului generațiilor crescute cu televizorul.
Efectele erotismului TV
Mesajul erotic incită imaginația copiilor și contribuie în mod esențial la o maturizare precoce din punct de vedere sexual. Cercetările constată apariția unor grave tulburări din punct de vedere psihologic și comportamental la copiii și tinerii care s-au obișnuit cu consumul de materiale erotice.
Materialele erotice creează dependență, în sensul că acestea cer un consum sporit.
Se formează o imagine falsă referitor la ceea ce înseamnă dragostea, la ceea ce putem aștepta de la celălalt și, mai cu seamă, la ceea ce trebuie să dăruim noi înșine.
Scade vârsta primelor relații sexuale.
Se naște obișnuința de a considera relațiile sexuale ca pe un sport ce poate fi practicat cu oricine și cu orice oportunitate, și de a-l trata pe celălalt ca pe un obiect de satisfacere a plăcerilor egoiste.
Scade dorința de a întemeia o familie și de a avea copii.
Pentru mulți apare sentimentul frustrării că nu pot atinge standardele de frumusețe și seducție propuse de cei de pe micul ecran sau cine știe ce performanță erotică.
Sporește violența îndreptată împotriva femeilor.
Comportamentul răzvrătit și tiranic, atitudinea ironică și limbajul impertinent promovate pe micul ecran formează niște tineri egoiști și individualiști, incapabili să se socializeze normal. Iar mesajul publicitar multiplică dorințele, generează stări de frustrare și, ca urmare, se constituie într-un factor de stres extrem de nociv pentru dezvoltarea personalității copiilor.
Acestea sunt doar câteva dintre concluziile cercetătorilor fenomenului mediatic prezentate în lucrarea Efectele televiziunii asupra minții umane, o carte deosebit de utilă pentru înțelegerea mecanismelor pe care televiziunea le pune în mișcare, a efectelor pe care le are în dezvoltarea mentală a copiilor, în procesul de învățare șf în formarea noii generații, în lumea occidentală, cercetătorii din domeniul educației au constatat că acei copii care dedică cel mai mult timp vizionării au cele mai slabe rezultate școlare, cel mai redus interes față de școală, cu alte cuvinte, insuccesul școlar este direct proporțional cu timpul alocat vizionării. Este esențială informarea și cunoașterea acestor mijloace de comunicare pentru a ne putea folosi în mod rațional de ele, și a nu deveni sclavii lor.
Asociația pentru apărarea familiei și a copilului
Președinte Prof. Cristian Constantinescu
Centrul de Geopolitică și Antropologie Vizuală al Universității București
Director Prof. Dr. Ilie Bădescu
Asociația pentru Prevenirea și Combaterea Bolilor Mentale
Președinte Psihopedagog Ionela Mitrea