Cele cinci limbaje ale iubirii , Gary Chapman
Carti / Cele cinci limbaje ale iubirii
Alte carti care te-ar putea interesa:
Forta gândirii pozitive
Editura: Curtea Veche
Autor: Norman Vincent Peale
An aparitie: 2007
Nr. Pagini: 320
Disponibilitate: in stoc
Editura: Curtea Veche
Autor: Norman Vincent Peale
An aparitie: 2007
Nr. Pagini: 320
Pretul Nostru: 25.00 Ron
DEPASESTE CELE 8 OBSTACOLE DIN CALEA COMUNICARII
Editura: Amaltea
Autor: Kevin Hogan, Ron Stubbs
An aparitie: 2006
Disponibilitate: stoc limitat
Editura: Amaltea
Autor: Kevin Hogan, Ron Stubbs
An aparitie: 2006
Pretul Nostru: 17.50 Ron
Atitudinea este totul
Editura: Curtea Veche
Autor: Jeff Keller
An aparitie: 2005
Nr. Pagini: 152
Disponibilitate: in stoc
Editura: Curtea Veche
Autor: Jeff Keller
An aparitie: 2005
Nr. Pagini: 152
Pretul Nostru: 18.00 Ron
CUM SA PLACI IN 3 MINUTE
Editura: Amaltea
Autor: Patricia Delahaie
An aparitie: 2007
Disponibilitate: in stoc furnizori
Editura: Amaltea
Autor: Patricia Delahaie
An aparitie: 2007
Pretul Nostru: 19.00 Ron
COMUNICAREA NONVIOLENTA - UN LIMBAJ AL VIETII
Editura: Elena Francisc Publishing
Autor: Marshall B. Rosenberg
An aparitie: 2008
Nr. Pagini: 262
Disponibilitate: in stoc
Editura: Elena Francisc Publishing
Autor: Marshall B. Rosenberg
An aparitie: 2008
Nr. Pagini: 262
Pretul Nostru: 30.00 Ron
Recenzii
Limbajele iubirii
Nepotrivire de caracter. De cîte ori au rãsunat oare aceste cuvinte pein sãlile de tribunal, argumentînd pentru legile omeneºti sfîrºitul iubirii ? Ce se întîmplã oare ? De ce sînt atît de repede uitate jurãmintele fãcute în faþa lui Dumnezeu de a manifesta iubirea cãtre partenerul de viaþã „pîna ce moartea ne va despãrþi” ? Este oare dragostea degradabilã în timp, afectatã fiind de rutinã, plictisealã, obiºnuinþã ?
Am descoperit un rãspuns interesant la aceste întrebãri într-o carte de Gary Chapman intitulatã „Cele cinci limbaje ale iubirii”. Autorul demonstreazã prin numeroase exemple practice cã nepotrivirea „de caracter” este în realitate în majoritatea covîrºitoare a cazurilor, o neînþelegere a modului în care iubirea este exprimatã de partener. La fel cum este posibil ºi chiar probabil ca douã persoane care vorbesc limbi diferite sã nu înþeleagã ce vrea celãlalt sã exprime, putem fi complet închiºi faþã de sentimentele celuilalt doar pentru cã vin printr-un alt canal decît cel prin care le aºteptãm. ÃŽmplinirea cea mai mare a vieþii nu o reprezintã realizãrile materiale, ci împlinirea afectivã.
Þelul iubirii nu este sã obþii ceea ce doreºti, ci sã faci ceva spre binele celui pe care îl iubeºti. Primul pas în a rearmoniza o relaþie este sã vrem acest lucru, sã ne strãduim sã observãm modul în care partenerul îºi exprimã afecþiunea, ºi apoi sã facem efortul sã învãþãm limbajul sãu pentru a ne putea exprima ºi noi iubirea faþã de el în acelaºi mod.
Pentru a se dezvolta, fiecare suflet are nevoie de o energie afectivã. De obicei, acest rezervor este alimentat de afecþiunea celor din jurul nostru. Iubind, noi dãruim acest tip de energie fiinþelr dragi. Dar, aºa cum existã maºini care merg cu benzinã, cu motorinã, cu energie electricã sau cu panouri solare, fiecare suflet poate primi doar un anumit tip din aceastã energie, iar dacã nu o primeºte, rãmîne în panã.
Primul limbaj al iubirii este constituit din cuvintele de încurajare. Cu toþii avem zone în care ne simþim nesiguri. Potenþialul latent din aceste zone aºteaptã cuvintele voastre de încurajare prin care îi comunicãm cã ºtim ºi cã ne pasã, cã îi sîntem alãturi ºi cã ne oferim ajutorul. Îi acordãm încredere ºi cã îl apreciem. Atunci cînd sîntem aprobaþi, sîntem mai motivaþi sã reacþionãm pozitiv. Încurajarea presupune empatie ºi o abordare dintr-o altã perspectivã, cea a partenerului.
Iubirea înseamnã bunãtate, iar dacã vrem s-o comunicãm verbal, e nevoie sã folosim cuvinte calde, pline de bunãtate , în loc sã criticãm mereu, sã scoatem la ivealã neajunsurile trecutului, sã þinem socoteala greºelilor. A greºi e omeneºte, nimeni nu-i perfect, cu toþii am facut greºeli, din care am avut ocazia sã învãþãm ºi sã ne corectãm. Cînd partenerul a greºit, am ocazia sã-mi fac dreptate sau sã iert. În primul caz devin judecãtor, iar vorbele mele provin din resentimente ºi rãzbunare, pe cînd iertarea este o formã de implicare, este alegerea de a arãta îngãduinþã ºi de a manifesta iubirea. Utilizarea cuvintelor blînde în loc de a ne rãsti trasmite o încãrcãturã emoþionalã pozitivã în locul uneia negative. Reproºurile ºi poruncile n-au dus niciodatã la ceva constructiv, ºi nici n-au remediat aspectul ce se dorea corectat.
Al doilea mod prin care putem comunica cuiva cã ne pasã de el este prin timpul acordat, care constã în rezervarea unei perioade temporale în care întreaga atenþie este canalizatã asupra unei singure persoane. Însã a sta pe canapea lîngã cineva ºi a te uita la televizor, nu înseamnã cã-i dãruieºti prezenþa ta acelei persoane, ci mai degrabã emisiunilor ce te captiveazã. Dacã vrei sã fii cu celãlalt, închide televizorul, priveºte-l în ochi, staþi de vorbã, faceþi o plimbare împreunã sau fã ceva ce ºtii cã-i place foarte mult, de exemplu mergeþi împreunã la un concert. Dãruiþi-i acea bucãþicã de viaþã a trãitului împreunã într-un mod conºtient. Dacã spuneþi des cã sînteþi prea ocupat, cã nu aveþi vreme de pierdut cu celãlalt, este normal sã produceþi frustrare, sã comunicaþi de fapt cã nu-l iubiþi, cã puneþi altceva mai presus decît prezenþa sa, iar efectul poate fi dezastruos. A fi împreunã înseamnã a vã rezerva cîteva zeci de minute în care nimic altceva sã nu vã distragã atenþia. Doi oameni aflaþi în aceeaºi încãpere nu sînt neapãrat împreunã. Dacã în primul limbaj al iubirii, era important ceea ce spunem, pentru acest tip de comunicare, este necesar sã ascultãm, sã empatizãm, sã cãutãm sã înþelegem ºi starea emoþionalã de dincolo de cuvinte. Trãind atît într-o lume a gîndurilor, ne vine greu sã ne exprimãm ºi sentimentele, adicã comunicarea la nivel sufletesc ºi e aceea sînt necesare eforturi pentru a o realiza sau restabili.
Un alt mod de a arãta afecþiunea constã în a face daruri, adicã ceva palpabil care îþi va spune cã cineva s-a gîndit la tine ºi cã a fãcut efortul de a cãuta ceva care sã-þi facã plãcere. Darurile sînt simbolul vizual al iubirii. Nu are nici o importanþã cît costã acel obiect, ci doar valoarea sa afectivã. O floare ruptã din grãdinã spune mai mult decît orice cadou adus din obligaºie sau cumpãrat în grabã de ochii lumii.
Al patrulea limbaj al iubirii se referã la servicii, adicã la a face acele acþiuni pe care partenerul tãu ar vrea sã le faci, mai ales atunci cînd le consideri „corvoade”. A strînge masa, a duce gunoiul, a cãlca rufele, sînt cîteva exemple în acest sens. Iisus a exprimat acest mod de a arãta afecþiune atunci cînd a spãlat picioarele discipolilor sãi. Fiecare trebuie sã hotãrascã zilnic dacã vrea sau nu sã-ºi iubeascã partenerul. Dacã ne hotãrîm s-o facem, trebuie sã ne exprimãm în modul care acesta o doreºte, în aºa fel încît iubirea sã devinã eficientã din punct de vedere afectiv ºi sã ajungã la el.
Cel de-al cincilea limbaj al iubirii se referã la atingeri ºi mîngîieri. Acesta este poate cel mai direct ºi mai cunoscut mod de a exprima afecþiunea, încã de la naºtere. Sugarii care sînt mîngîiaþi, þinuþi în braþe, îºi dezvoltã o viaþã afectivã mult mai puternicã. La Iisus au venit mulþi parinþi cu copii lor, rugîndu-L „sã-ºi punã mîinile peste ei”. Din toate timpurile, þinutul de mînã ºi sãrutãrile au fost cea mai vie dovadã cã doi tineri se iubesc. Simþul tactil are aria de acþiune cea mai rãspînditã ºi are un larg registru de exprimare a sentimentelor, între a da o palmã sau o mîngîiere, un pumn sau un sãrut, un ghiont sau un masaj. A face dragoste cu fiinþa iubitã ar trebui sã exprime superlativul acestui limbaj, cãci chiar interpretat literal, jocul amoros chiar produce ºi amplificã iubirea.
În mod obiºnuit, ne exprimãm afecþiunea în conformitate cu tiparele afective pe care le-am deprins în copilãrie. Modul cum am fost iubiþi atunci determinã limbajul principal în care ne exprimãm iubirea ºi în timpul vieþii. Dar acesta poate rãmîne neînþeles de fiinþa iubitã, care poate cã are nevoie de o altã exprimare. De aceea este important sã fim atenþi la nevoile sale ºi sã i le împlinim, avînd grijã ca rezervorul sãu afectiv sã nu se goleascã periculos de mult.
ªi toate aceste consideraþii sînt valabile nu numai în cazul iubitului sau iubitei, soþului sau soþiei, ci tuturor celor ce sînt lîngã noi ºi care au nevoie de afecþiunea noastrã: copii, pãrinþi, bunici.
Daca faþã de copiii noºtri, exprimarea iubirii e ceva natural, mai ales cînd sînt mici, lucrurile se schimbã atunci cînd cresc mari, iar faþã de pãrinþii ºi bunicii care ne-au crescut, ne rãmîne foarte puþin de oferit deºi nevoile lor de afecþiune sînt cel puþin la fel de mari ca ale noastre. Gîndiþi-vã la asta cînd trec luni ºi poate ani de cînd nu i-aþi mai vizitat.
Articol aparut la:
http://www.artadeatrai.ro/arhiva/27/limbajele.27.php
Adaugata de Ghiocel Balan la data 2007-07-23Am descoperit un rãspuns interesant la aceste întrebãri într-o carte de Gary Chapman intitulatã „Cele cinci limbaje ale iubirii”. Autorul demonstreazã prin numeroase exemple practice cã nepotrivirea „de caracter” este în realitate în majoritatea covîrºitoare a cazurilor, o neînþelegere a modului în care iubirea este exprimatã de partener. La fel cum este posibil ºi chiar probabil ca douã persoane care vorbesc limbi diferite sã nu înþeleagã ce vrea celãlalt sã exprime, putem fi complet închiºi faþã de sentimentele celuilalt doar pentru cã vin printr-un alt canal decît cel prin care le aºteptãm. ÃŽmplinirea cea mai mare a vieþii nu o reprezintã realizãrile materiale, ci împlinirea afectivã.
Þelul iubirii nu este sã obþii ceea ce doreºti, ci sã faci ceva spre binele celui pe care îl iubeºti. Primul pas în a rearmoniza o relaþie este sã vrem acest lucru, sã ne strãduim sã observãm modul în care partenerul îºi exprimã afecþiunea, ºi apoi sã facem efortul sã învãþãm limbajul sãu pentru a ne putea exprima ºi noi iubirea faþã de el în acelaºi mod.
Pentru a se dezvolta, fiecare suflet are nevoie de o energie afectivã. De obicei, acest rezervor este alimentat de afecþiunea celor din jurul nostru. Iubind, noi dãruim acest tip de energie fiinþelr dragi. Dar, aºa cum existã maºini care merg cu benzinã, cu motorinã, cu energie electricã sau cu panouri solare, fiecare suflet poate primi doar un anumit tip din aceastã energie, iar dacã nu o primeºte, rãmîne în panã.
Primul limbaj al iubirii este constituit din cuvintele de încurajare. Cu toþii avem zone în care ne simþim nesiguri. Potenþialul latent din aceste zone aºteaptã cuvintele voastre de încurajare prin care îi comunicãm cã ºtim ºi cã ne pasã, cã îi sîntem alãturi ºi cã ne oferim ajutorul. Îi acordãm încredere ºi cã îl apreciem. Atunci cînd sîntem aprobaþi, sîntem mai motivaþi sã reacþionãm pozitiv. Încurajarea presupune empatie ºi o abordare dintr-o altã perspectivã, cea a partenerului.
Iubirea înseamnã bunãtate, iar dacã vrem s-o comunicãm verbal, e nevoie sã folosim cuvinte calde, pline de bunãtate , în loc sã criticãm mereu, sã scoatem la ivealã neajunsurile trecutului, sã þinem socoteala greºelilor. A greºi e omeneºte, nimeni nu-i perfect, cu toþii am facut greºeli, din care am avut ocazia sã învãþãm ºi sã ne corectãm. Cînd partenerul a greºit, am ocazia sã-mi fac dreptate sau sã iert. În primul caz devin judecãtor, iar vorbele mele provin din resentimente ºi rãzbunare, pe cînd iertarea este o formã de implicare, este alegerea de a arãta îngãduinþã ºi de a manifesta iubirea. Utilizarea cuvintelor blînde în loc de a ne rãsti trasmite o încãrcãturã emoþionalã pozitivã în locul uneia negative. Reproºurile ºi poruncile n-au dus niciodatã la ceva constructiv, ºi nici n-au remediat aspectul ce se dorea corectat.
Al doilea mod prin care putem comunica cuiva cã ne pasã de el este prin timpul acordat, care constã în rezervarea unei perioade temporale în care întreaga atenþie este canalizatã asupra unei singure persoane. Însã a sta pe canapea lîngã cineva ºi a te uita la televizor, nu înseamnã cã-i dãruieºti prezenþa ta acelei persoane, ci mai degrabã emisiunilor ce te captiveazã. Dacã vrei sã fii cu celãlalt, închide televizorul, priveºte-l în ochi, staþi de vorbã, faceþi o plimbare împreunã sau fã ceva ce ºtii cã-i place foarte mult, de exemplu mergeþi împreunã la un concert. Dãruiþi-i acea bucãþicã de viaþã a trãitului împreunã într-un mod conºtient. Dacã spuneþi des cã sînteþi prea ocupat, cã nu aveþi vreme de pierdut cu celãlalt, este normal sã produceþi frustrare, sã comunicaþi de fapt cã nu-l iubiþi, cã puneþi altceva mai presus decît prezenþa sa, iar efectul poate fi dezastruos. A fi împreunã înseamnã a vã rezerva cîteva zeci de minute în care nimic altceva sã nu vã distragã atenþia. Doi oameni aflaþi în aceeaºi încãpere nu sînt neapãrat împreunã. Dacã în primul limbaj al iubirii, era important ceea ce spunem, pentru acest tip de comunicare, este necesar sã ascultãm, sã empatizãm, sã cãutãm sã înþelegem ºi starea emoþionalã de dincolo de cuvinte. Trãind atît într-o lume a gîndurilor, ne vine greu sã ne exprimãm ºi sentimentele, adicã comunicarea la nivel sufletesc ºi e aceea sînt necesare eforturi pentru a o realiza sau restabili.
Un alt mod de a arãta afecþiunea constã în a face daruri, adicã ceva palpabil care îþi va spune cã cineva s-a gîndit la tine ºi cã a fãcut efortul de a cãuta ceva care sã-þi facã plãcere. Darurile sînt simbolul vizual al iubirii. Nu are nici o importanþã cît costã acel obiect, ci doar valoarea sa afectivã. O floare ruptã din grãdinã spune mai mult decît orice cadou adus din obligaºie sau cumpãrat în grabã de ochii lumii.
Al patrulea limbaj al iubirii se referã la servicii, adicã la a face acele acþiuni pe care partenerul tãu ar vrea sã le faci, mai ales atunci cînd le consideri „corvoade”. A strînge masa, a duce gunoiul, a cãlca rufele, sînt cîteva exemple în acest sens. Iisus a exprimat acest mod de a arãta afecþiune atunci cînd a spãlat picioarele discipolilor sãi. Fiecare trebuie sã hotãrascã zilnic dacã vrea sau nu sã-ºi iubeascã partenerul. Dacã ne hotãrîm s-o facem, trebuie sã ne exprimãm în modul care acesta o doreºte, în aºa fel încît iubirea sã devinã eficientã din punct de vedere afectiv ºi sã ajungã la el.
Cel de-al cincilea limbaj al iubirii se referã la atingeri ºi mîngîieri. Acesta este poate cel mai direct ºi mai cunoscut mod de a exprima afecþiunea, încã de la naºtere. Sugarii care sînt mîngîiaþi, þinuþi în braþe, îºi dezvoltã o viaþã afectivã mult mai puternicã. La Iisus au venit mulþi parinþi cu copii lor, rugîndu-L „sã-ºi punã mîinile peste ei”. Din toate timpurile, þinutul de mînã ºi sãrutãrile au fost cea mai vie dovadã cã doi tineri se iubesc. Simþul tactil are aria de acþiune cea mai rãspînditã ºi are un larg registru de exprimare a sentimentelor, între a da o palmã sau o mîngîiere, un pumn sau un sãrut, un ghiont sau un masaj. A face dragoste cu fiinþa iubitã ar trebui sã exprime superlativul acestui limbaj, cãci chiar interpretat literal, jocul amoros chiar produce ºi amplificã iubirea.
În mod obiºnuit, ne exprimãm afecþiunea în conformitate cu tiparele afective pe care le-am deprins în copilãrie. Modul cum am fost iubiþi atunci determinã limbajul principal în care ne exprimãm iubirea ºi în timpul vieþii. Dar acesta poate rãmîne neînþeles de fiinþa iubitã, care poate cã are nevoie de o altã exprimare. De aceea este important sã fim atenþi la nevoile sale ºi sã i le împlinim, avînd grijã ca rezervorul sãu afectiv sã nu se goleascã periculos de mult.
ªi toate aceste consideraþii sînt valabile nu numai în cazul iubitului sau iubitei, soþului sau soþiei, ci tuturor celor ce sînt lîngã noi ºi care au nevoie de afecþiunea noastrã: copii, pãrinþi, bunici.
Daca faþã de copiii noºtri, exprimarea iubirii e ceva natural, mai ales cînd sînt mici, lucrurile se schimbã atunci cînd cresc mari, iar faþã de pãrinþii ºi bunicii care ne-au crescut, ne rãmîne foarte puþin de oferit deºi nevoile lor de afecþiune sînt cel puþin la fel de mari ca ale noastre. Gîndiþi-vã la asta cînd trec luni ºi poate ani de cînd nu i-aþi mai vizitat.
Articol aparut la:
http://www.artadeatrai.ro/arhiva/27/limbajele.27.php
Adauga o recenzie!
 |
Trimite unui prieten |
