A doua carte cu Apolodor (editie NECARTONATA ) , Gellu Naum

Scrisoarea unui critic literar
către un prieten pinguin

(fragment)


Bucureşti

martie, 2003


Dragă Apolodor,

[...]
L-am cunoscut pe inventatorul tău – îl cheamă Gellu Naum - şi tare aş fi vrut să pun mîna pe telefon şi să-mi risipesc, de dragul tău, toate vorbele bune. Dar, Apolodor, trebuie să afli că el a plecat acum vreo doi ani într-o misterioasă călătorie, în Labrador sau pe Mississippi, într-un bac, sau a zburat, în cosmos, pe urmele tale, şi n-are nici un telefon în apropiere, nici măcar unul mobil. [...] Tu m-ai învăţat cum se joacă cuvintele unele cu altele, cum se prind de mînă în rime: Tîrgul Moşilor, Apolodor, zîmbitor, tenor, tuturor, dor, implor, picior peste picior, Labrador, zbor, bimotor, Bosfor... Dacă mergi aşa, din rimă în rimă, ajungi la capătul cărţii. Vezi, asta era o adevărată invenţie, dar am înţeles-o abia mai tîrziu: cum tu călătoreai foarte mult, ca să nu te rătăceşti şi să te poţi întoarce acasă, inventatorul tău ţi-a marcat drumul cu o rimă călăuzitoare şi, pentru că erai mic, ca s-o recunoşti uşor, a făcut-o să semene cu codiţa numelui tău: dor. Aşa se face că ai putut să ajungi înapoi la Bucureşti, la prietenii tăi de la circ, după ce ai umblat hai-hui prin toată lumea.



Cînd te-am cunoscut nu ştiam nimic despre Gellu Naum, dar între timp am aflat lucruri importante şi ma grăbesc să ţi le spun şi ţie. Gellu Naum, dragă Apolodor, este un mare poet suprarealist, adic㠖 cum să-ţi explic ca să înţelegi - un poet care poate orice: să zboare, să viseze cu ochii deschişi şi să scrie cu ochii bine închişi ce-a visat, ca la dictare, fără să încurce nici o literă, sau să fotografieze ce visează noaptea şi să-ţi arate ziua pozele developate cu o substanţă creată chiar de el, să se întîlnească ca la comandă cu cineva la care se gîndeşte fără să-şi fi dat nici o întîlnire, să coboare pe o scară fără trepte şi să ajungă unde nici cu gîndul nu gîndeşti, în nişte ape tulburi şi stranii pe care nimeni nu le poate controla cu mintea.



Să-ţi spun, dragă Apolodor, de ce nu eşti ca alţii. Eşti pinguin şi om, pentru că vorbeşti, cînţi, plîngi şi mergi ca un om, dar ai pene albe şi negre, cioc şi aripi, eşti mic şi mare, eşti pentru copii şi pentru toţi ceilalţi, eşti un picaro şi un Wilhelm Meister (nu-i nimic dacă nu ştii ce înseamnă asta), eşti erou şi locuieşti într-o parodie, ba chiar într-un evantai de parodii, dar tu eşti atît de original încît nimeni nu te poate imita. Porţi în toate ocaziile frac. Porţi de asemenea, fără să te sichiseşti, numele unui celebru arhitect şi constructor din Damasc. Eşti fermecător, eşti tenor, voiajor, visător şi seducător. De tine s-a îndrăgostit o maimuţică şi mulţi cititori. Ai prieteni nemaipomeniţi în lumea ta şi cămila Suzi îţi este chiar ca o mamă, iar cu cangurul Ilie şi cu leul Amedeu faci un trifoi de neuitat. Dar ai prieteni şi în lumea astalaltă, reală, care sînt şi prietenii mei: Florin, Tina, Dana, Rodica, Anca, Liviu, Cătălin, Mircea, Alexandru, Adriana. Toţi te ştiu pe dinafară şi fiecare cunoaşte bine viaţa ta aventuroasă, episod cu episod şi vers cu vers. Ţie poate nici nu-ţi pasă de asta, pentru că eşti un pinguin independent şi semeni cu creatorul tău care a fost întotdeauna un om liber.
Cît despre mine, e timpul să ies din carte.


Ioana Pârvulescu