Femei , Charles Bukowski
Carti / Femei Recenzii
Scriitură, femei și realitate!
Un semnal clar al maturizării literaturii noastre și, implicit, a cititorului român îl reprezintă traducerea celebrului roman Femei (1978), a controversatului scriitor american Charles Bukowski, la editura Polirom, în 2003, în colecția Proză XX. Curajoasa întreprindere a editurii ieșene răspunde unei nevoi a noii generații de cititori români, rafinați și deschiși spre tendințele novatoare occidentale a unei literaturi ce s-a descotorosit de mult de pudibonderie și conservatorism; linia romanescă continuată de acest text cu adevărat exploziv își are rădăcinile în Amantul doamnei Chatterley și în „zgomotoasele” scrieri ale lui Louis-Ferdinand Celine, continuând cu Henry Miller, Philip Roth, William Burroughs, Martin Amis și mulți alții. Este promovată o literatură profund existențialistă, având ca personaj central pe omul obișnuit al secolului al XX-lea, alienat, nevrotic și însingurat, marcat de cele două mari obsesii ale veacului trecut: banii și pornografia.
Romanul, intitulat simplu, Femei, prezintă biografia unui om dezrădăcinat spiritual, personajul - scriitor Henry Chinaski, un alter-ego al autorului, alcoolic și afemeiat, voit brutal și vulgar, sincer și misogin; dincolo de parada femeilor frumoase trecute prin patul protagonistului, de alcoolism și suficiență de sine, de faimă și publicitate, mesajul acestui roman este unul generos, dar oferit implicit de modelul acestui personaj prolific și percutant, poetul mahalalelor Los Angeles-ului, Hank, ce se recomandă chiar din primele pagini ale romanului: „Eram îngrozit și beam mai mult ca niciodată. Încercam să scriu primul meu roman.”
Ca marcă totală a postmodernității scriiturii bukowskiene aflăm motto-ul romanului : << „ Mulți bărbați cumsecade au fost lăsați pe drumuri de o femeie.” Henry Chinaski >>, în care este citat chiar personajul actant, Hank; aceasta situație inedită este caracterizată de întrepătrunderea surprinzătoare a celor două planuri, distinct înfățișate de teoria literaturii: cel al romanului, ca existență concretă, de specie epică și cel al ficțiunii conținute de text. Dispoziția ludică, postmodernă prin excelență, se manifestă și în cazul nerespectării convențiilor literare, prin folosirea unui beatnik celebru, William Burroughs, ca actant narativ, episodic, ce e drept; de altfel, aceasta nu este singura referință literară din text, autorul declarându-și certele rădăcini existențialiste, cum e cazul unei scrisori trimise de cinicul poet unei admiratoare: „L-ai citit vreodată pe Celine?Mă refer la Călătorie la capătul nopții. După cartea asta, și-a pierdut suflul și a devenit un excentric, bătându-și joc de editorii și cititorii lui.”
O posibilă etichetă ce se poate aplica acestui roman este cea a vulgarității, transformată, însă, programatic, în categorie estetică, prin nuditatea limbajului și prin semnificațiile existențialiste ale ei.
Charles Bukowski imprimă scrierii sale o structură simplă, folosind doar două planuri narative împletite ciclic, la nesfârșit, hipnotic, ce induc o monotonie ulterioară șocului produs de ineditul unei astfel de literaturi noncomformiste, ce-și educă radical cititorul. Un alt joc postmodern exploatat narativ este dat de profeția sumbră a dispariției literaturii, ce coincide cu una din teoriile sociologice și de teorie a literaturii ale ultimelor decenii, cea a mortii literaturii: „Scrisul avea să fie uitat. Scrisul urma să devină mult mai puțin important decât episodul însuși, până ce episodul se termină. Scrisul nu era decât un reziduu.”
Femei este un roman agresiv ce depune mărturie despre o Americă cinică si hiperlucidă, pornografică și devitalizată, obsedată de glorie și femei frumoase, în care se desfășoară o cursă continuă și extenuantă de îmbogățire și de contabilizare a partidelor erotice.
Adaugata de Adrian Cretu la data 2006-12-23Romanul, intitulat simplu, Femei, prezintă biografia unui om dezrădăcinat spiritual, personajul - scriitor Henry Chinaski, un alter-ego al autorului, alcoolic și afemeiat, voit brutal și vulgar, sincer și misogin; dincolo de parada femeilor frumoase trecute prin patul protagonistului, de alcoolism și suficiență de sine, de faimă și publicitate, mesajul acestui roman este unul generos, dar oferit implicit de modelul acestui personaj prolific și percutant, poetul mahalalelor Los Angeles-ului, Hank, ce se recomandă chiar din primele pagini ale romanului: „Eram îngrozit și beam mai mult ca niciodată. Încercam să scriu primul meu roman.”
Ca marcă totală a postmodernității scriiturii bukowskiene aflăm motto-ul romanului : << „ Mulți bărbați cumsecade au fost lăsați pe drumuri de o femeie.” Henry Chinaski >>, în care este citat chiar personajul actant, Hank; aceasta situație inedită este caracterizată de întrepătrunderea surprinzătoare a celor două planuri, distinct înfățișate de teoria literaturii: cel al romanului, ca existență concretă, de specie epică și cel al ficțiunii conținute de text. Dispoziția ludică, postmodernă prin excelență, se manifestă și în cazul nerespectării convențiilor literare, prin folosirea unui beatnik celebru, William Burroughs, ca actant narativ, episodic, ce e drept; de altfel, aceasta nu este singura referință literară din text, autorul declarându-și certele rădăcini existențialiste, cum e cazul unei scrisori trimise de cinicul poet unei admiratoare: „L-ai citit vreodată pe Celine?Mă refer la Călătorie la capătul nopții. După cartea asta, și-a pierdut suflul și a devenit un excentric, bătându-și joc de editorii și cititorii lui.”
O posibilă etichetă ce se poate aplica acestui roman este cea a vulgarității, transformată, însă, programatic, în categorie estetică, prin nuditatea limbajului și prin semnificațiile existențialiste ale ei.
Charles Bukowski imprimă scrierii sale o structură simplă, folosind doar două planuri narative împletite ciclic, la nesfârșit, hipnotic, ce induc o monotonie ulterioară șocului produs de ineditul unei astfel de literaturi noncomformiste, ce-și educă radical cititorul. Un alt joc postmodern exploatat narativ este dat de profeția sumbră a dispariției literaturii, ce coincide cu una din teoriile sociologice și de teorie a literaturii ale ultimelor decenii, cea a mortii literaturii: „Scrisul avea să fie uitat. Scrisul urma să devină mult mai puțin important decât episodul însuși, până ce episodul se termină. Scrisul nu era decât un reziduu.”
Femei este un roman agresiv ce depune mărturie despre o Americă cinică si hiperlucidă, pornografică și devitalizată, obsedată de glorie și femei frumoase, în care se desfășoară o cursă continuă și extenuantă de îmbogățire și de contabilizare a partidelor erotice.
Adauga o recenzie!
 |
Trimite unui prieten |