Povesti ale Domnilor din Bucuresti , Victoria Dragu Dimitriu

Bucurestii au nevoie de mitologie. Trecutul, pur si simplu, nu este suficient de puternic ca sa poata apara cetatea de prezentul ei. Ii mai trebuie duhul vietilor traite in veac, lumina si constiinta lor de sine. In calea navalirilor barbare, niciodata incheiate cu adevarat, iubirea, soapta si speranta au fost intotdeauna cu mult mai puternice decat fortificatiile, armele si disperarea. Poate ca veti gasi, in aceste pagini, in lumina trecutelor vieti, cateva soapte de iubire si de speranta pentru Bucuresti.

Volumul recent aparut completeaza cu alte povesti adevarate geografia sentimentala a orasului, adaugand evocarilor sensibile ale doamnelor si perspectiva masculina, mai ancorata in concret. Iata-l de pilda pe dr. Stefan Niculescu, proprietarul Casei Maniu de pe strada Plantelor colt cu Stefan Mihaileanu, cumparata de bunicul lui in 1910, o casa in care s-au scris poeme, s-a pictat si s-au facut studii stiintifice, caci acolo au locuit unchii povestitorului, poetul Adrian Maniu, pictorii Rodica Maniu cu sotul ei, Samuel Mutzner, alaturi de parintii lui, doctori in medicina de la Paris, Marioara si savantul neurolog Ion T. Niculescu. Tot o casa de savant e si aceea de pe Stelea Spatarul, in care a locuit Nicolae Paulescu, evocat impreuna cu istoria imobilului de catre nepotul lui, ing. Dan Angelescu. Frumoasa si trista e si viata Casei Eliad, de pe Mircea Voda 5, ridicata la 1847 si pe care o descrie in amanunt, asa cum era in anii ‘20-’40, un descendent stabilit in Germania si care-si interzice nostalgia.

Ceea ce nu fac fratii Nasta, naturi rafinate, cultivate si cu darul povestirii. Mircea relateaza istoria caselor lui Take Ionescu, a carui sotie, Adina, nascuta Olmazus, i-a fost matusa si mama adoptiva. Vorbind despre vila din apropierea Pietei Romane, unde e acum Institutul de Folclor, despre palatul de la Sosea, unde e Muzeul Avakian, si despre vila de la Sinaia, el staruie asupra politicienilor, artistilor, aristocratilor din anturajul rudelor lui, plasandu-i in centrul unor intamplari auzite sau la care a participat.

Fratele lui, cunoscutul actor, regizor si colectionar de arta Dan Nasta, e si el o comoara de amintiri bucurestene, a cunoscut multe persoane interesante si a avut ambitia nobila de a ctitori un Muzeu in Palatul Brancovenesc de la Mogosoaia si a-si dona pretioasele colectii. Multe din personajele cartii au destine romanesti, parcursul lor prin sangerosul secol XX fiind presarat cu grele incercari: jefuiti de tot avutul, aruncati in strada, cand nu in puscarii, umiliti, au gasit totusi puterea sa reziste si sa supravietuiasca nedreptatilor.

O adevarata enciclopedie a Bucurestiului de odinioara, un tezaur de om e avocatul si publicistul Dinu Roco. Fiu al celui care a construit, intre altele, Muzeul Antipa, Observatorul Astronomic si a infiintat in urma cu peste un secol „Gazeta matematica”, ginere al lui Charles Adolphe Cantacuzino - poet francez si print roman - inzestrat cu o memorie fabuloasa, Dinu Roco insufleteste strazi intregi, casa cu casa, scotandu-i din uitare pe locuitorii lor interbelici, cu obiceiurile, intamplarile, parfumurile anotimpurilor de atunci. O placere sa-l asculti.

Frumos in aceasta carte e si modul cum se intalnesc intre ele, prin jocul hazardului, povestirile diversilor domni, de proveniente sociale diferite (de exemplu sobarul centenar Emil Wagner a lucrat in unele case evocate de alti interlocutori, sau faptul ca Ion Herdan o evoca nostalgic pe superba fiica a lui Charles Adolphe Cantacuzino, Armanda, cunoscuta de el inainte de a deveni sotia lui Dinu Roco).

Dupa ce termini de citit noua carte a Victoriei Dragu Dimitriu, simti nevoia s-o pornesti la pas prin Bucuresti, cu volumul la indemana, pentru a descoperi sau redescoperi intr-o alta lumina strazile si casele despre care e vorba acolo
Adriana Bittel