Povesti ale doamnelor din Bucuresti , Victoria Dragu Dimitriu

Bucurestenii au nevoie de mitologie. Trecutul, pur si simplu, nu este suficient de puternic ca sa poata apara cetatea de prezentul ei. Ii mai trebuie duhul vietilor traite in veac, lumina si constiita lor de sine. In calea navalirilor barbare, niciodata incheiate cu adevarat, iubirea, sopta si speranta au fost intotdeauna cu mult mai puternice decat fortificatiile, armele si disperarea. Poate ca veti gasi, in aceste pagini, in lumina trecutelor vieti, cateva soapte de iubire si de speranta pentru Bucuresti.

Victoria Dragu Dimitriu e scriitoare, om de radio cu mare experienta in emisiuni culturale si o bucuresteanca indragostita de orasul ei, pe care-l cunoaste ca putini altii, pasionata de istoria caselor, impletita cu destinele proprietarilor.

Inca din anii ‘80, cand lumea se temea sa vorbeasca despre anumite subiecte, ea a patruns in lumea doamnelor varstnice, ca prietena in care se putea avea deplina incredere. Iar acestora le facea placere sa renasca trecutul in fata receptivei interlocutoare, sa povesteasca despre familie si prieteni, dar si despre persecutiile suferite. Incitate discret, ele aduc la suprafata din apele maloase ale timpului secvente fericite sau zguduitoare, ambiente, perceptii subiective, colorate emotional - un univers care, prin insumare, capata sens, recompun istoria Bucurestiului din secolul XX, identitatea si transformarile lui, traumele si momentele faste. Toate prin intermediul memoriei familiale.

Cine sunt Doamnele pe care le frecventeaza Victoria Dragu pentru a le culege povestile?

Unele sunt personalitati din lumea literara si artistica - precum doctorita Alice Magheru, scriitoarea Irina Eliade, traducatoarea Adina Arsenescu, poeta Maria Banus, fiica scriitorului Vasile Voiculescu, Gabriela Dafour, pictorita Lili Pancu, profesoara Florica Dimitrescu, Andriana Fianu, devotata secretara a „Romaniei literare”.

Altele sunt descendente ale unor familii din elita antebelica - adevarate mine de aur pentru povestile despre lumea de atunci si modul cum si-au reflectat la nivel individual cataclismele istoriei. Avem chiar si perspectiva unei batrane laptarese, Maria din Berceni, despre pietele, strazile si clientii ei bucuresteni. Fiecare povestitoare se remarca prin naturalete, lipsa de poza, comunicabilitate directa, astfel incat ai impresia ca ti se adreseaza tie, ca tu esti cea in fata careia desfac baierele memoriei si sufletului. Si acesta e meritul Victoriei Dragu.

Multe din Seherezadele bucurestene din sumarul cartii nu mai sunt printre noi, dar reinvie pe durata lecturii. Iat-o, de pilda, pe Alice Magheru, care avea 89 de ani cand se destainuia tinerei sale prietene, in 1981. Vaduva doctorului poet George Magheru (nepotul generalului cu bulevardul si al lui Ion Ghica) era o femeie foarte inteligenta, cultivata si, mai ales, un caracter. Isi pastrase si la senectute deplina luciditate, memoria, obiectivitatea, afectiunea fata de prieteni de mult disparuti. Iar acesti prieteni pe care ii evoca pe larg, cu detalii inedite, se numesc Iser, Steriadi, Pallady, George Enescu, Dinu Lipatti, G.M. Cantacuzino... Sau iat-o pe Adina Arsenescu (fiica ministrului liberal Victor Iamandi, ucis la Jilava in 1940), a carei mama era prietena cu Octav Bancila, Boris Caragea, Cezar Petrescu. Viata Adinei a fost in timpul comunistilor plina de suferinte si privatiuni.

O comoara de istorii bucurestene e si Manuela Burnea, verisoara primara cu Dinu Pillat si cu sotia lui Sergiu Celibidache, ruda si cu arhitectul Duiliu Marcu, autorul atator cladiri monumentale din Capitala. Povestile ei si ale celorlalte doamne, despre case si oameni, despre viata culturala si mondena de odinioara va invit sa le descoperiti singuri. Va vor interesa, bag mana in foc.

Adriana Bittel