JURNALUL FERICIRII , N. Steinhardt

Carti / JURNALUL FERICIRII

Alte carti care te-ar putea interesa:

Jurnal intim

Editura: Ziua
Autor: Marin Preda
An aparitie: 2004
Nr. Pagini: 608

Disponibilitate: in stoc furnizori

Pretul Nostru: 50.⁰⁰ Ron

Carti Velkommen! Manual de conversatie in limba norvegiana (contine CD audio) Coperta

Velkommen! Manual de conversatie in limba norvegiana (contine CD audio)

Editura: Polirom
Autor: Sanda Tomescu Baciu
An aparitie: 2006
Nr. Pagini: 192

Disponibilitate: indisponibil

Pretul Nostru: 25.⁹⁰ Ron

Viata, amorul, moartea

Editura: Antet
Autor: Arthur Schopenhauer
Nr. Pagini: 96

Disponibilitate: in stoc

Pretul Nostru: 10.⁶⁰ Ron

Recenzii

jurnalul fericirii

Cartea expune clar adevarul despre viata scriitorilor romani in timpul comunismului, viata unui adevarat om care stie sa scrie si in acelasi timp, pe parcursul vietii, sa-l cunoasca pe Dumnezeu in forma suferintei( in inchisoare), iar mai apoi sa se lase patruns de lumina adevarului, Isus Cristos.Omul Nicoale Steindhart se converteste la ortodoxism in inchisoare, fiind singurul elev "ovreu" care partcipa la orele de religie cand era elev.
Cartea este un rezumat a tuturor amintirilor din inchisoare, fiecare capitol fiind scris intr-un mod aleatoriu, dupa cum scriitorul si-a amintit.In Jurnalul Fericirii suferinta existentei umane si bucuria spirituala nu sunt puse in antiteza ,ci sunt imbinate in asa fel incat ele sa constituiesi sa arate spiritul adevarat din om.

Adaugata de silvia la data 2004-12-23

Oda pentru neamul romanesc, cu inima plina de HRISTOS

in aceasta carte sunt cele mai frumoase cuvinte care s-au rostit vreodata despreneamul romanesc. si ciane sa nu fi stiut parintele despre asa-zisul hoocaust di Romania?!

Adaugata de costi la data 2007-07-20

cu adevarat fericire

cu adevarat esti fericit cand citesti aceasta carte. Ca roman te regasesti si ti se umple sufletul de bucurie.

Adaugata de liliana la data 2007-10-18

Arta de a comunica, alex muchielli

Alex Mucchielli-Arta de a comunica:metode,forme si psihologia situatiilor de comunicare

Epistemolog,specialist in stiintele comunicarii,Alex Mucchielli este recunoscut ca fiind un continuator al viziunii Scolii de la Palo Alto,a carei abordare sistematica in domeniul relatiilor umane a dus la postularea ideii:” Il est impossible de ne pas communiquĂŠr”.Printre lucrarile sale amintim: ThĂŠorie des processus de la communication, Armand Colin, 1998., - Nouvelles mĂŠthodes d'ĂŠtude des communications, Armand Colin, 1998., L'art d'influencer, Armand Colin, 2ème ĂŠdition, 2000., Dictionnaire des mĂŠthodes qualitatives en sciences humaines et sociales (direction et 45 articles), Armand Colin, 1996.
Lucrarea de fata,aparuta la Editura Polirom 2005,prezinta problema comunicarii din perspectivele psihosociologiei,comunicarea fiind un proces in care instantele rationale cat si afective se confrunta pentru a construi o fata adecvata situatiei de comunicare.
In prima parte a cartii sunt aduse in discutie paradigmele de referinta si metodele de studiere a comunicarii.Astfel aflam ca interpretarea comportamentului unui individ intr-o anumita situatie depinde de unghiul din care privim situatia comunicationala respectiva.In prima paradigma,cea structural- expresiva,obiectul studiului il constituie personalitatea individului,acele structure subiacente care ii predetermina comportamentul.Avand in vedere structura tertiara a psihicului(pulsiuni primare-Sinele,instanta rationala-Eu si cea morala-Supraeu) se ajunge la concluzia ca procesul de comunicare este de fapt unul de interpretare,aceasta din urma fiind “actul psihanalitic prin excelenta”(D.Lagache,”La psychanalyse”).
Alex Mucchielli va urmari aceste detalii prin analiza barbatului care fluiera dupa o trecatoare, subliniind ca procesul de comunicare este expresia unei dorinte sub o forma socializata.Astfel ,in aceasta situatie,barbatul nu va reactiona conform pulsiunilor primare,aici intervenind Supraeul care il avertizeaza ca trebuie sa respecte principiul realitatii(“daca faci asa ,risti sa fii pedepsit”) iar Eul va modela aceasta dorinta eliberand-o sub forma unui fluierat admirativ.
Prima paradigma se aseamana cu modelul Emitator-Receptor,unde “dorintele,motivatiile si credintele actioneaza ca o grila deformanta atat la emisie cat si la receptie”.Procesul de comunicare este vazut aici ca un mijloc de a-ti elibera dorintele aparute in prima instanta, filtrul psihicului fiind cel care ingradeste pulsiunile primare si care orienteaza de la bun inceput situatia de comunicare catre una adecvata social si supusa normelor acceptate de ambii indivizi.
A doua paradigma, cea formal –tranzactionala , urmareste nu continutul cat forma comunicarii. Aici vorbim de starile de receptivitate cat si de atitudinile existentiale care influenteaza modul in care il percepem pe celalalt intr-o situatie de comunicare.Noi putem percepe rational,afectiv sau normativ/moral ceea ce ni se aduce la cunostinta fie prin insusi limbajul sau prin atitudinile corporale,paralimbaj.De aici se vor desprinde cele patru atitudini existentiale cu care ne incadram atat pe noi insine cat si pe preopinentul nostru:1)eu ok,tu ok;2)eu ok,tu nu ok;3)eu nu ok,tu ok;4)eu nu ok,tu nu ok.In toate situatiile remarcam faptul ca procesul de comunicare nu mai este unul liber,fiind categorisit in mai multe forme iar comunicarea se inscrie intr-o succesiune de comunicari(diacronism) si intr-un sistem de comunicari simultane(sincronism).Astfel putem avea chiar si roluri prestabilite intr-o situatie de comunicare(jocul conjugal “ de n-ai fi tu”,rolul “victimei”,rolul “bolnavului”-toate menite pentru a-l face pe cel in cauza sa beneficieze de o mai mare atentie si pentru a oferi satisfactia unei superioritati in procesul de comunicare).Analiza barbatului care fluiera dupa o trecatoare va ilustra in acest caz nu doar dorinta primara a barbatului cat teama acestuia de a fi neglijat,teama ce este suprimata prin acest fluierat admirativ ca metoda de recuperare a atentiei mult ravnite.Spre deosebire de prima paradigma, scenariile universale ce vizau simpla exprimare a unor dorinte sunt reinterpretate de catre individ, trecute prin filtrul experientelor anterioare(copilaria,adolescenta) si adaptate intr-o maniera proprie situatiei de comunicare.Aici cuvintele nu sunt doar ceea ce indica in prima instanta, ci invelisuri ale experientelor din trecut,ale caror resorturi psihice sunt stiute doar de individ si eventual banuite de cei din jur.
Paradigma relational sistemica sugereaza inca din denumire ideea de baza a Scolii de la Palo Alto si anume ca relatiile dintre indivizi sunt punctul central in care se concentreaza cercetarile asupra comunicarii.Formele de interactiune sunt cele digitale(prin cuvinte) si analogice(prin paralimbaj,atitudini corporale,gesturi) iar diferentierile in cadrul procesului de comunicare poarta denumirea de schismogeneza.Schismogeneza , dupa Bateson, reprezinta “procesul de diferentiere in cadrul normelor de comportament individual,care rezulta din interactiuni cumulative dintre indivizi”;practic noi avem anumite asteptari de la cei cu care comunicam si ne comportam intr-o maniera ce poate fi conform asteptarilor celuilalt sau dimpotriva sa il surprinda.In prima situatie,a asteptarilor confirmate ,vorbim de o schismogeneza complementara(X se comporta asa cum se asteapta Y) iar in a doua situatie de una simetrica(actiunile lui X sunt imaginea in oglinda a actiunilor lui Y-de exemplu,intr-o situatie in care X s-ar astepta ca la autoritatea sa sa se raspunda cu supunere,s-ar putea ca Y sa decida sa fie la fel de autoritar si astfel sa rastoare presupusa intelegere tacita a rolurilor).In cadul analizei barbatilor care fluiera dupa o trecatoare reactiile nu sunt expresia vointei individuale a fiecaruia ci rezultatul interactiunilor anterioare si a ierarhiei bine stabilite(aici e importanta precizarea clasificarii facute de J.Haley a schismogenezei:cea superioara, care presupune conducerea interactiunii si asumarea responsabilitatii ca lider si cea joasa,ce presupune adaptarea si raspunsul la initiative).Astfel actul de comunicare precum fluieratul admirativ este “rezultatul a tot ceea ce s-a petrecut inainte intre actorii de fata”,cel ce va initia comunicarea find un lider prestabilit,ceilalti urmand a se amuza de situatie ori a proceda la fel cum le este indicat de cel care conduce situatia de comunicare.Concluzia o reprezinta faptul ca individul nu mai este prezentat ca in celelate doua paradigme ,ca fiind singur in procesul de comunicare, ci ca un rezultat al interactiunilor pe care el le desfasoara cu mediul. Aceasta observatie nu se pretinde a fi o maxima ce trebuie atribuita de acum inainte comunicarii , insa influenta relatiilor cu alti indivizi sau cu mediul in care ne situam intr-un moment dat sunt detalii ce influenteaza intr-o oarecare masura procesul de comunicare.
Ultima paradigma,cea fenomenologica si praxeologica patrunde in universul cunoasterii impartasite de care dispune fiecare dintre noi ,urmarind a studia “semnificatiile subiective si lumea traita” cat si “procesul concret de construire a unei lumi impartasite”.Empatia(Einfuhlung) este vazuta ca fiind necesara pentru a-l intelege pe celalalt ,dat fiind faptul ca noi avem unele lumi specifice precum lumea copilariei,lumea adolescentei,lumea habitudinilor culturale, lumi a caror existenta in psihicul celuilalt o putem intelege daca ne folosim de acea Erlebnis(experienta traita).Lumea perceputa de noi este de fapt o constructie proprie,realizata prin mijloeacele perceptiei /aperceptiei si realizata prin continuul proces de comunicare;perceperea ei ca o delimitare a formelor(Gestalt) in negative respective pozitive ne permite reorientarea acelui sistem de pertinenta (elocvent este exemplul in care noi ne-am afla pe un camp mare ,verde,intr-o zi frumoasa-in acest caz sentimentul nostru ar fi unul de beatitudine,d e liniste.Ce s-ar intampla daca deodata un tipat ingrozit s-ar auzi dincolo de campii ca un ecou inspaimantator?Brusc mediul nu ar mai fi acelasi si am incerca sa ne intrebam :”cine?”,”de ce?”-sa empatizam si deci sa intuim schimbarea situatiei de comunicare).Analiza barbatilor care fluiera dupa o trecatoare ilustreaza aici o cunoastere normativa de baza a interactantilor masculini,ce duce la interpretarea identica a situatiei create.Comunicarea este aici o negociere(femeia ar putea raspunde si astfel comunicarea ar continua) cat si o expresie a conventiilor sociale(daca femeia ar fi fost prietena unuia dintre barbati acel fluierat nu s-ar fi cuvenit, avand in vedere relatiile dintre membrii grupului). Astfel ne indepartam de perspectivele celorlalte paradigme si conchidem ca procesul de comunicare nu are la baza doar motivatii ascunse sau stari ale Eului, ci o raportare permanenta a actorilor la mediul /situatia in care se afla(constienta sau nu).
Prezentarea paradigmelor comunicarii este importanta intrucat sustine ideea ca “intentia fundamentala a comunicarii este aceea de a servi ca supapa pentru problemele psihicului “ cat si pentru a motiva mizele fundamentale ale comunicarii:miza informativa,de pozitionare(Flahaut:”cine sunt eu pentru tine?/”cine esti tu pentru mine?” sau pentru Goffman-intentia de a-mi pastra fata ,de a avea identitatea dorita in situatia de comunicare),de mobilizare,miza relationala(antipatie/simpatie) si miza normativa.Prezenta acestor mize motiveaza procesul de comunicare (“comunicarea este tesuta dintr-un ansamblu complex de mize”) si modeleaza atitudinea/comportamentul cu care noi ne prezentam in fata celuilalt pentru a ne sustine cauza comunicationala.
Diferitele forme de interactiune(confirmare,invalidare,tangentializare,descalificare,mistificare) sunt rezultatul unor norme relationale,comportamentul nostru fiind expresia unor norme implicite “decodate prin injoncitiuni implicite” care pot ajuta la construirea normelor de incredere.In cazul acestora din urma o semnificanta influenta o are ambianta de lucru,climatul participarii,modul in care il primesc pe celalalt in universul meu de comunicare;aici putem mentiona principiul “predictiei ce se realizeaza” si anume faptul ca te percep intr-o maniera anume te face sa fii/devii chiar asa.Astfel rolul increderii pe care o acordam atunci cand comunicam cu cineva , modul in care il investim cu incredere il poate influenta si astfel schimba raporturile de interactiune si comprehensiune in cadrul comunicarii.
Alex Mucchielli determina mai multe tipuri de comunicare :comunicarea paradoxala(in stransa relatie cu paradigma relational –sistemica),comunicarea de sugestie (legatura cu paradigma structural-expresiva),comunicarea defensiva(corelatie cu paradigma formal-tranzactionala),comunicarea proiectiva.In cazul comunicarii paradoxale este prezentata injonctiunea paradoxala in terapie ca exemplu sugestiv,Watzlawick sugerand ca sotia unui alcoolic sa inceapa a consuma mai mult alcool decat sotul in cauza pentru a forta schimbul de rolui si deci pentru a fi ea cea bolnava si el cel nevoit sa aiba grija de ea.Generalizand pe situatia comunicarii se poate observa ca asumarea unor roluri in procesul de comunicare poate predetermina evolutia procesului pe termen lung si astfel o stereotipie daunatoare a formulelor de adaptare angajata a individului la celalalt sau chiar la situatia in sine.Pentru comunicarea defensiva este important a mentiona ideea lui Vetter privind faptul ca avem o atitudine “publica” si una “privata”,facand ca opiniile/atitudinile noastra publice sa fie retinute in raport cu gandurile intime .Noi dorim sa oferim o imagine buna semenilor nostri si astfel apelam la mici trucuri pentru a ne construi imaginea pe care credem ca o doreste celalalt despre noi.De aici anumite jocuri initiate ca fiind insasi situatie de comunicare ori grija pentru”gasirea unei bune distante relationale” sau a “minimizarii implicarii subiectului”(in cazul anchetelor , unde atitudinea comprehensiva si Einfuhlung sunt necesare).Proiectia,vazuta fie ca un mecanism de aparare a Eului ce consta a nega o dorinta pentru a o atribui unui factor extern(“Vecinul ma uraste!”-de fapt eu il urasc pe el ,doar nu vreau sa recunosc) sau ca univers intim al individului,constituie baza metodei proiective folosita in cazul comunicarii proiective.In cazul acestei comunicari vorbim astfel de”ansamblul lucrurilor pe care oamenii si grupurile le spun despre modul lor de a vedea lucrurile ,desi nu comunica despre ei insisi ,ci despre altceva”.In aceasta situatie noi preferam sa ocultam adevaratele intentii pe care le avem in situatia de comunicare si sa nuantam eventual ceea ce ne-am dori,cu asteptarea ca celalalt sa intuiasca ce vrem noi sa spunem de fapt , folosindu-si imaginatia si sistemul de pertinenta(vz.experimentul Testului Rorschach pag.150).Aici am putea vorbi deci si de o predispozitie generala fata de semeni,formata de climatul din copilarie si relatiile cu parintii.Fenomenul de imprinting adus in discutie de Konrad Lorentz sugereaza importanta primei impresiii si a modului in care aceasta va dicta desfasurarea comunicarii din acel moment.Putem sa ne comportam cum am crede ca trebuie ,insa celalalt ar putea ramane pe parcurs surprins dat fiind faptul ca in prima interactiune imaginea pe care si-a construit-o despre noi este cu totul alta.Aici si-ar gasi locul remarca lui Bytendijk,care ar cumula imensa responsabilitate pe care orice comunicare ne-o reclama:”fiecare isi asuma in orice intalnire un rol pe care trebuie sa-l joace in continuare”.Asadar imi pot asuma riscul de a fi judecat dupa cum sustinea J.P.Sartre atunci cand privirea este indreptata asupra mea si deci imi solicita adaptarea la situatia de comunicare , sau pot rasufla usurat cu gandul ca am fost perceput exact asa cum mi-as fi dorit iar problema(constienta si asumata) adaptarii nu este pusa.
Un ultim aspect al relationarilor in cadrul procesului de comunicare pe care Alex Mucchielii il ilustreaza in lucrarea de fata este cel al formulelor de petrecere a timpului.Se pare ca dorinta noastra de a comunicare in mijlocul unui cadrul social,spatial si temporal bine stabilit este baza intentiilor viitoare de a mentine legaturile cu celalalt in scopul unei comunicari mai putin formalizate, a unei intalniri autentice a “aproapelui” dupa cum mentiona P.Ricoeur.Acest lucru ar fi si fundamentul nasterii acelui sentiment precum dragostea,ale carei resorturi si norme sunt illustrate in capitolul “Comunicarea in intalnirea amoroasa si in viata de cuplu”.Persoanele cu care credem ca impartasim aceleasi formule de petrecere a timpului,cu care devenim constienti de Sinele nostru si cu care comunicam in mod autentic (presupunand ca ar disparea normativitatea actului de comunicare,un fapt ce pare dificil de realizat avand in vedere acea atitudine “publica” de care vorbea Vetter),cu acele persoane ne gasim in largul nostru.Aici limbajul nu mai este doar un mijloc de comunicare cat unul de apropiere,el fiind “o piele:il ating cu limbajul meu pe celalalt” (R.Barthes) iar orizontul de asteptare ,influenta imaginii de sine si a lumilor proprii interiorului meu modeleaza limbajul intr-o maniera personala.
Lucrarea de fata nu isi propune sa eticheteze procesul de comunicare si sa sugereze ca dinamica unui proces de comunicare se desfasoarea in maniera exact ilustrata,ci sa ofere anumite indicii privind arta de a comunica , modul in care noi realizam anamneza fiecarei situatii comunicationale si cum ne construim imaginea de sine in situatiile de zi cu zi, in interactiunile cu ceilalti.Este important sa cunoastem ca intervin anumite instante psihologice,insa nu trebuie sa ramanem cu ideea ca acestea dicteaza indeniabil procesul in sine al comunicarii cat si conduita noastra.

Adaugata de corina gologot la data 2009-01-13

Initiere spre cunoasterea sufletului

O carte minunata care te ajuta sa gasesti raspunsul la multe intrebari,mai ales in perioada aceasta a adolescentei,cand vrei sa cunosti totul.
Cuvintele nu pot descrie sentimentele provocate de lectura acestui superb roman...

Adaugata de Simona la data 2009-01-18

this is the life

Vreau sa spun ca in prima instanta textul mia aparut ca o scena de teatru si pe parcursul citirii mi sa accentuat idea de piesa teatrala ,dar scena piesei nu este una obisnuita ,este chiar scena vioetii autorului!

Adaugata de popa emil la data 2009-05-19

Adauga o recenzie!

Trimite unui prieten