Cartea valorifica o lucrare de cercetare realizata in cadrul Muzeului Taranului Român. Autorul a urmarit concordanta dintre invatatura dogmatica a Bisericii, asa cum apare ea in Dogmaticele acreditate, si credinta taranilor, asa cum poate fi ea aflata in „textele” taranesti, in masura cea mai mare colinde si iertaciuni, in expresii uzuale si in adresari. Dincolo de orice conceptualizari, proprii teologiei de scoala, autorul constata in receptarea taraneasca lumii o fina teologie (inteleasa in sensul cel mai autentic si mai larg, acela de vorbire despre Dumnezeu, in concordanta cu o gandire coerenta in legatura cu El), traita si exprimata firesc, la nivelul vietii de fiecare zi sau de sarbatoare, in concordanta cu gandirea Bisericii.